Dar ceva se intampla. Ceva frumos dupa mult timp in care gura ta n-a mai avut parte de un zambet sincer. Si parca nu-ti vine sa crezi si viata e frumoasa. Si ai parte de tot ce ti-ai putea dori si stii ca daca ceri, luna iti poate fi adusa la picioare. Numai ca intr-un moment de putina singuratate, mintea se joaca cu tine si te transpune in alta lume. In lumea pe care ti-o doresti. Iar cand revii cu picioarele pe pamant, realizezi ca nimic din ce ai nu seamana cu ceea ce visezi. Iar cand stii ca ceea ce visezi e demult pierdut, de ce mai speri?

Iti spun eu de ce: pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat, nu uiti niciodata. Si poate viata continua si pare implinita pe toate planurile. Dar ti-e dor. Mereu iti va fi dor.  Iar regretul.. regretul ca visul nu s-a indeplinit va ramane pentru totdeauna.

Eu sunt mare fan Club Kasho, desi nu-l frecventez prea des. Dar cand se anunta mega party, e clar ca sunt prezenta. Aseara am avut concert Parov Stelar! Spuneti voi, ati fi ratat asa ceva?! Eu i-am ratat o data, mi-am promis ca n-o voi face si a doua oara. Si-am fost. Si nu regret o secunda. Am ajuns undeva aproape de miezul noptii. I-am gasit acolo pe Alex si pe Maria, alaturi de organizatorii evenimentului si o masa plina de energizante, apa tonica, gheata siiii.. Finlandia! La scurt timp s-au alaturat Nico si Alex si-am dat startul. Ne-am incalzit binisor vreo 2-3 ore cu obisnuitul bum-bum din club (ca sa nu zic bumtzi-bumtzi ) ).
In momentul in care Parov a intrat in peisaj, clubul parca s-a trezit la viata. Nu cred ca a mai reusit cineva sa stea jos. Oamenii au facut super atmosfera si ne-au lasat sa plecam acasa cu un mare zambet si amintirea unui show adevarat. Daca as mai avea ocazia, i-as mai vedea de inca 100 ori. Fyi: daca va aflati intr-un oras in care ei urmeaza sa aiba eveniment, sa nu-l ratati! Pentru ca indiferent daca le cunoasteti sau nu stilul, va garantez ca n-o sa puteti sa mai stati jos in mometul in care Parov preia controlul

Multumesc Alex, Nico, Rivi si Maria! Si bineinteles..multumesc Finlandia! Ah da, si ii multumesc mult si Laurei pentru poza!

Poze si inca doua review-uri: la Rivi si la Alex

Pana data viitoare, va las cu preferata mea:

Daca el/ea apare intr-o zi si stiti asta, sa nu-l/ n-o lasati niciodata sa plece. Pentru ca dupa ceva timp, o sa va para la fel de rau cum imi pare mie azi. Pentru azi mi-am amintit ca am pierdut .

Pentru mine, a fost doar un alt prilej de distractie cu oamenii faini cu care am facut arogante d-astea si in trecut. Las la o parte drumul lung, cafeaua de 5 lei si faptul ca am reusit cu greu sa ne tinem unii dupa ceilalti si va povestesc cat de tari au fost atat partile pozitive, cat si cele negative.

Am plecat din Brasov undeva pe la 8, sambata dimineata. Ne-am facut toti albastri si-am umplut cateva masini, nu le mai stiu numarul. Ce mers in coloana, ca o fost tot un raliu pe noi ) Dar no, mai depasesti, mai incetinesti.. n-ai ce-i face, nu aveam cum sa mergem tot timpul unul dupa celalalt. Toate opririle au fost productive, in sensul ca macar ne mai salutam si noi si mai miscam un pic de pe scaune. La Talmaciu ne-am intalnit cu, asa cum vreau eu sa le zic, parintii mei adoptivi (desi ei nu stiu), Dan Ciulea si minunata Lili Ciulea. Oamenii astia doi is cei mai faini clujeni pe care i-am cunoscut si ma jur ca n-am sa ratez nicio ocazie sa ma vad cu ei de-acum incolo! No, sa revenim. De la Talmaciu am plecat pe Valea Oltului, iar in Ramnicu Valcea am poposit pentru masa de pranz. Ce sa zic.. fain restaurantul, mancarea foarte buna si servirea de calitate, mie mi s-o parut ca s-au miscat destul de bine la cati oameni eram. Pacat ca unii dintre noi au ratat momentul in care toata lumea s-a oprit la masa si au facut un pic turul orasului, dar pana la urma toate or fost bune si frumoase.N-am mai oprit sa vizitam pesteri, asa cum s-a hotarat la inceput. Mie nu mi-o parut asa rau, ca Pestera Muierii o vazusem deja ceva mai demult.

Mai jos aveti traseul intregistrat de catre Dan Ciulea cu aplicatia Trip Journal.

As vrea sa zic ora la care am ajuns in Ranca, dar nu mi-o amintesc exact. Dupa ce ne-am luat camerele in primire si-am facut un dus cu apa rece (ca nu m-o dus capul sa intreb care-i treaba cu apa calda), am plecat sa facem un pic de shopping la singurul magazin de pe-acolo si-apoi la masa. No, masa de seara cred c-o fost senzatia calatoriei! ) Toata lumea infometata, una din ospatarite cica nu era de fapt ospatarita, cafea de 7 lei.. ce mai, a fost nebunie! Dupa masa, am plecat cu vreo cativa viteji pe jos inapoi spre pensiune. Noapte, nu tu iluminat stradal, padure.. am cantat tot drumul, cred ca de frica sa nu vina ursu’ )

La pensiune ne-astepta deja focul de tabara (pana am ajuns noi, cred ca lumea putea linistita sa traga si un pui de somn), o bere rece si licoarea fermecata de la Cluj, provided by Dan Ciulea ) Am bagat un karaoke cu Lili si Alexandra, dar care se pare ca n-a fost pe placut lumii, dar no.. noi am incercat sa facem un pic de entertainment ) Laurentiu Horubet a incercat ceva la chitara, dar toata lumea era: SAY WHAT?! )) Am filosofat un pic despre BAC 2011, dar nici asta n-a iesit bine. Oricum, continuam discutia cu viitoarea ocazie )

Micul dejun a lasat de dorit, dar cand ai oameni faini langa tine, jur ca treci si peste faptul ca painea e uscata si rosia aproape trecuta. Am plecat la drum in jur de ora 12 si cu mana pe inima spun ca, desi am avut emotii cumplite, mi-a fost dat sa vad cel mai frumos peisaj din viata mea. Senzatia pe care o ai la peste 2000 de metri, cand nimic nu se misca..e priceless! Am incercat sa fac cateva poze cu aparatul lui Sorin, abia astept sa vad ce-a iesit. Ziceam eu si intr-un tweet: chiar as mai face drumul asta inca o data, dar nu pana nu va fi marcat si nu se vor pune si parapetii, pentru ca, din punctul meu de vedere, e putin periculos. Dar am avut un sofer grozav si-o masinuta pe cinste!

Din cate am observat, lumea a mancat tare bine la Sebes, fapt ce i-a facut sa uite minunatul restaurant NT de la Ranca ) Mie nu mi-a mai trebuit nimic. Sa zicem ca nu mi-era foame, desi mint. Drumul de la Sebes la Brasov e cam vag, ca oboseala si-a cam spus cuvantul si mai mult am atipit. Mi-o fost atat de somn, ca nici macar nu stiu cand am adormit aseara. Dar sincer va zic, am adormit cu zambetul pe buze si amintirea unui weekend tare fain!

Nu facem prea des treburi de genul asta. Asa ca io zic sa ne bucuram de ele atunci cand exista, chiar daca nu e totul perfect. Eu ii multumesc din suflet lui Alex Trofim, pentru ca mi-a oferit posibilitatea sa fac parte din cei 55. De asemenea, multumesc Nicoletei pentru ca s-a straduit un pic saraca sa ne faca atenti atunci cand trebuia sa auzim ceva. Ce mai.. multumesc familiei Trofim!

Multumesc companiei de pe drum aka Sorin Neagu, Alexandra Strechie si Adrian Mladin, ne-am distrat grozav impreuna!

Bineinteles, multumesc si sponsorilor pentru implicare, ca fara ei sigur nu reuseam sa facem asa ceva.

Multumesc inca o data familiei Ciulea pentru prezenta, mi-e teribil de drag de ei si imi place tare mult ca stiu sa se distreze! Ce mai.. doi oameni de viata care nu cred ca ar putea sa nu placa cuiva. Tare buna o fost palinca, atat de buna incat jur ca nu mai beau niciodata ) Multumesc DrinkTeam-ului meu brasovean si stiu ca vorbesc in numele tuturor cand spun ca ne-au lipsit baietii nostri dusi #cupluta.

In concluzie, a fost un weekend de nota 10, petrecut cu oameni de calitate, despre care sigur voi povesti mai departe. Iar de reusesc, cu ajutorul acestei experiente, sa mai conving cel putin un om sa viziteze Transalpina, pentru mine va fi o realizare.

Multumesc inca o data tuturor si abia astept sa mai facem o drumetie N-ar strica si-o iesire la mare, nu?